mikaru
Membru
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 322
|
|
Capitolul 3 :”Prima noastra misiune,si una de neuitat”
Soarele aparu pe bolta cereasca. In timp ce sagetile lui de foc acopereau satul Konoha, eu ma pregateam de o noua zi.Ma dusesem la baie ca sa imi fac toate cele de dimineata iar apoi m-am imbracat de data asa, intr-un kimono roz, cu niste petale albe. Il primisem cadou de la doica si chiar imi placea.Dupa ce am mancat am iesit din casa. Pe drum m-am intalnit cu Naruto , care , saracu, cand m-a vazut a amutit si nu mai ii era somn deloc. -Buna dimineata Sakura-chan !Azi esti frumoasa… -Buna Naruto!Mersi mult. Dupa cateva clipe aparu si Sasuke, care spre surprinderea mea , era cel mai obosit dintre noi toti. Avea niste cearcane mari sub ochii lui negri. -Buna dimineata…Sasuke?il intreb eu. -Ce vrei ? -Ce s-a intamplat cu tine ? -Cum adica ? -Esti..obosit.Chiar atat de mult te-a extenuate testul de ieri ? -Nu. Eu nu am putut dormi aseara. Oare de ce ?Poate nu aveam sa aflu. In aceasta dimineata , spre uimirea mea, Kakashi sensei nu mai intarziase pana la 10 ci pana la 9 dar asta nu inseamna ca nu a intarziat deloc. “Tipul asta nu poate sa fie si el macar putin punctual?” intreba vocea mea interioara furioasa la culme. Totusi, cand a venit, Kakashi avea o fata mai mult decat serioasa. Oare se intamplase ceva ? -Copii, astazi incepe prima voastra misiune . - Serios ?! De-abia astept !! tipa Naruto si dansand in acelasi timp. Am zambit si eu iar apoi m-am uitat la Sasuke. Nici un gest…..nici o miscare…nimic decat acelasi zambet superior. Oare de ce nu dormise ? Si acum i se vedeau cearcanele de sub ochi. -Asa…copii , duceti-va si faceti-va rucsacurile pentru misiune. O sa va explic dupa aceea despre ce este vorba. -Bine. In 15-20 de minute totul era gata ,apoi m-am dus din nou pe pod sa vad despre ce era vorba in acea misiune.Cand am ajuns acolo, spre surprinderea mea , Kakashi venise deja si isi citea cartea. Sasuke se tot certa cu Naruto asa ca m-am gandit sa intervin totusi. -Hei,buna baieti ! -Buna , raspunsera ei rece si la obiect iar apoi au inceput sa se certe din nou. -Daca suntem cu totii aici atunci , Kakashi sensei, trebuie sa ne spuneti despre ce e vorba in acea misiune. -Bine. Cu totii trebuie sa protejam un domn important pana ajunge in satul lui, Satul ascuns in Nisip.Dar pana acolo este mult de mers asa ca nu ne va ajunge o zi, sigur vom face 2 sau chiar 3 zile.Este o misiune destul de grea… -Ba nu. E foarte simplu , ne Sakura-chan ?ma intreba Naruto. -Da Naruto, cum zici tu. -Bine, sa pornim. Sper ca va-ti luat tot ce trebuie in rucsacuri .. -Da. -Ok. Haideti !Domnul ne asteapta la iesire din sat. In timp ce eu mergeam linistita pe drum, Naruto se tot zbenguia de colo in colo, foarte entuziasmat de natura situatiei.Sasuke se purta ce de obicei,indiferent iar Kakashi sensei citea din nou. Oare cum putea fi atent si la drum si la randurile cartii ? Era foarte ciudat… “Hei,Sakura, sper ca diseara , Sasuke sa doarma langa tine, macar” imi sopti vocea mea interioara .Imediat ma rosisem iar Naruto observa asta. -Hei Sakura-chan, esti bine ? -D-Da. Nu am nimic. -Daca tu spui… Ne-am continuat drumul pana la iesire din sat. Acolo , ne astepta asa zisul “domn” important. Era imbracat in niste haine largi si purta o mica masca. Nu era batran dar nici copil. Avea in jur de 19-20 de ani, din cate credeam eu.Parul blond iar ochii verzi faceau parte din chipul sau.Chiar era chipes.. -Buna !Eu ma numesc Taisuku iar voi trebuie sa ma protejati pana ajung in Satul ascuns in Nisip. -Buna Taisuku ! Eu sunt Kakashi Hatake. Din echipa mea fac parte: Naruto Uzumaki, Sakura Haruno si Sasuke Uchiha. -Ma bucur sa va cunosc, spun eu politicoasa cu un zambet pe chip. -De asemenea, imi raspunse domnul Taisuku. Cu totii cinci ne-am continuat drumul.Incet,incet se insera iar cerul incepea sa capete culoare albastru inchis.Toti ne-am oprit la o casa si am hotarat sa dormim acolo , dar problema era ca…avea decat patru camere. -Bine,facem asa : domnul Taisuku doarme intr-o camera, eu in cealalta iar in celelalte doua…va organizati voi ,dar inainte de asta….Sasuke, vreau sa vorbim putin.. -De ce ? -Nu intreba. -Ah…bine,bine vin. Oare ce voia Kakashi sa-i spuna lui Sasuke si de ce decat lui? Cu inima cat un purice m-am apropiat de camera unde vorbeau si am pus urechea pe usa ca sa aud. -Sasuke , stiu ca n-o sa-ti placa dar in seara asta si maine seara vei dormi cu Sakura. -Ce?Dar nu..Kakashi sensei..nu pot… -De ce ? -Pentru ca..ca..este fata si…eu…. -Nu-mi spune ca ti-e frica de o fata ? -Nu despre asta e vorba, doar ca…totusi… -Hai Uchiha, nu mori. -Dar de ce trebuie sa dorm tocmai cu ea ? -Sakura , stii doar…are puterea de a ne vindeca atunci cand suntem raniti iar ea trebuie sa fie ultima care sa intre in pericol dintre toti.Vreau sa dormi in camera cu ea ca sa nu cumva sa intre vreun ninja bun si sa..pai ..poate ii face ceva…. -Ahhh..bine!Ma duc sa iau o perna si sa ma fac comod in fotoliul din camera ei. -Fa ce vrei dar..trebuie sa fii cat mai aproape de ea asa ca vei dormi pe covorul din camera. -Bine ,bine “mami”, cum zici tu. Cred ca auzisem prea multe vorbe. De ce trebuia sa doarma Sasuke cu mine in camera ? Ma inrosisem tare iar apoi m-am dus repede in camera mea , imbracandu-ma in pijamale.Oare chiar venea sa doarma cu mine ? Sangele imi accelera iar inima imi batea cu putere. Cand, deodata , aud niste batai in usa. Acum era momentul in care eu nu voi putea fi capabila sa-mi ascund emotiile , momentul in care sigur voi face ceva sentimental. -Hei Sakura. Sunt eu Sasuke. Pot sa intru ? ma intreba acesta. Pur si simplu refuzam sa raspund, dar pana la urma am soptit un”da” destul de incet. -S-a intamplat ceva , Sasuke-kun ?Ce cauti aici ? -Kakashi sensei a zis sa dorm aici,cu tine , ca sa nu ti se intample ceva . -Si..Naruto ? -Decat eu, el va dormi in camera lui. -Inteleg… Dar nu intelegeam nimic. Cu sfiala m-am apropiat de pat si m-am facut comoda. Oare cum aveam sa dorm daca el va fi langa mine ? Era imposibil.. I-am zis sa stinga lumina si l-am privit cum isi dadea jos bluza .Ma inrosisem foarte puternic. Se pare ca vroia sa doarma doar cu pantalonii pe el. Corpul lui, bine lucrat, ma atragea.Am inchis ochii incercand sa ma stapanesc. -Sakura,esti bine ? Nu pari in apele tale. -D-Da, s-sunt bine, zic eu rusinata . Trecuse de ora 1 iar eu nu puteam sa dorm deloc. Iar m-am uitat la el, cum dormea asa frumos, iar fata lui in sfarsit era impacata.Iubirea imi invaluia sufletul.Dupa 10 minute iar m-am uitat la el. De data asta era dezvelit, is tremura de frig.M-am ridicat usor din pat si m-am apropiat de el.Cand sa ii ating patura, mana lui o prinse pe a mea. -Ce crezi ca faci ? -Eu….pai…erai dezvelit asa ca…m-am gandit ca… -Nu mai spune nimic, inteleg.Vroiai sa ma invelesti. -D-Da.Sasuke, dormi bine aici, adica vreau sa spun…nu ti-e frig aici jos ? -Unde vrei sa ajungi ?ma intreba acesta cu un zambet superior pe chip. -Pai, daca vrei , poti sa dormi langa mine , la marginea cealalta a patului, ca sa dormi mai bine,ii zic eu. Repede ,mi-am pus mana la gura.Ma inrosisem puternic si eram constienta ca ceea ce spusesem avea sa-l infurie.Ma uitam in jos, vrand sa ii evit privirea. -Stiam ca vei zice asta asa ca nu te contrazic, ai dreptate, nu mie bine aici jos, e incomod. Cred ca patul este mai confortabil. -Da,asa cred si eu. Brusc, se ridica si ma lua de mana apoi imi sugera sa ne culcam odata, ca e tarziu. Isi luase perna si se aseza la marginea cealalta a patului. Satateam spate in spate iar cand sa intors in partea cealalta , nasul lui picase lipit de al meu , pentru ca eu ma intorsesem de foarte mult timp, stand in spatele lui. Amandoi am rosit .Eu eram incapabila sa ma misc , pur si simplu, nu puteam pentru ca vroiam sa stam asa pentru totdeauna. Sasuke sa ridica in genunchi si se uita la mine.Probabil ii ajunsese cat imi simti respiratia calda . Il priveam putin prostita si eram incapabila sa spun ceva . -Sakura, eu….tu….mai bine ma duc inapoi jos, imi sopti acesta cu regrete. -Nu Sasuke, stai, te rog.Acolo nu vei dormi bine, crede-ma. -Bine, daca tu spui asta… Si se aseza la loc iar eu m-am intors cu spatele la el , pentru ca , daca mai faceam vreun gest plin de sentimentalisme, probabil ar fi plecat. Mare mi-a fost mirarea cand bratele lui calde mi-au cuprins mijlocul.Cu o viteza incredibila m-a intors spre el , fortandu-ma sa-l privesc. -Sasuke-kun , ce faci ? -Eu ? Fac ceea ce am vrut s-o fac din prima clipa in ca te-am vazut. -Poftim ? -Mereu am vrut sa te iau in brate, nu stiu de ce….dintr-un motiv anume pe care nici eu nu-l pot explica.Dar acum…trebuie sa dormim,sunt obosit -Sasuke ? -Ce e ? -De ce……de ce nu ai dormit noaptea trecuta ? -Pentru ca….un sentiment ciudat imi macina sufletul,dar acum,ca esti aici,m-am linistit. -Aha…Hai sa dormim, sunt obosita. -Bine ,bine. Amandoi ne-am facut comozi din nou pe perna. Cred ca eram nebuna deoarece m-am strecurat usor in bratele lui iar acesta ma imbratisa …..iar eu care credeam ca o sa ma respinga. Veni si dimineata.M-am trezit in bratele lui Sasuke. Deci…nu fusese un vis…chiar adormisem langa el. Dar asta nu inseamna “a dormi cu el” in sensul……stiti voi…acela.Doar am petrecut o noapte imbratisati..atat. Dormea asa de frumos…incat imi venea sa-l sarut usor… Mi-am apropiat mana de capul lui,fiind inca in bratele sale, si am incercat sa ii ating parul frumos. Insa degeaba pentru ca mi-o prinse cu o viteza uimitoare. -Ce crezi ca faci ? -Eu..vroiam doar sa…pai.. -Nu mai conteaza…cred ca stiu ce vroiai sa faci…voiai sa-mi atingi parul,nu-i asa ? Oare cum ghicise atat de usor? Cred ca roseala din obraji ma trada. -Bine..hai sa ne trezim odata. -Um…da.Eu ma duc la baie sa ma schimb. -Bine.Eu ma schimb aici. Mi-am luat kimono-ul roz care era impaturit frumos pe scaun si am intrat in baie ca sa ma schimb. Inutil…pentru ca Sasuke ma astepta rezemat de usa cu un zambet smecher. -Ce e atat de amuzant ?il intreb eu. -Nici eu nu stiu. Cred ca acest zambet mi-a venit…asa…sau poate pentru ca…am dormit fara vreun tricou sau maieu pe mine iar tu….stand la mine in brate… -A…da. Te-am intrebat de ce nu vroiai sa te imbraci cu ceva dar aseara erai cam..nu stiu..altfel pentru ca nici nu mi-ai raspuns. Ce tot indrug aici...nici macar nu il intrebasem asta...eram o mincinoasa.. -Probabil acel sentiment iar s-a trezit in mine ….ca si acum. -Ce sentiment ? -Ah…nimic, imi spuse el cu o voce rece dar in acelasi timp privind in alta parte, pe fereastra. “Cum se simte doamna Sakura dupa o noapte ca asta?”ma intreba vocea mea interioara foarte fericita. In sfarsit aparuse si ea….dar am facut-o sa taca repede si l-am privit pe Sasuke.Acesta ma fixa cu o privire de gheata. -Sakura…stii..vreau sa te intreb ceva.. -Spune.Sunt ochi si urechi. -Bine. Se apropie din ce in ce mai mult de mine iar eu ma departam..nu stiu de ce dar imi era intr-un fel..”frica” de el atunci cand facea gesturi ca astea.Pana la urma se opri cand fu sigur ca eu nu mai puteam trece de el pentru ca , pur si simplu era aproape lipit de mine. -Voiam sa te intreb….ce fel de carte ti-a dat Neji ? -Neji ?Pai….despre istoria satului. De ce ma intrebi ? -Asa…nu prea ii sta lui in fire sa “suporte”pe cineva…daca ma intelegi. -Adica e asa ca tine ? -Ce vrei sa spui cu asta ? Imediat mi-am pus mana la gura dar Sasuke mi-a dat-o la o parte. -Asculta,nu stiu ce vrei sa insinuezi cu asta dar eu nu sunt ca “geniul Hyuuga”. -Geniu Hyuuga ? -Nu stiai ?El e cel mai inteligent din academie….foarte destept.,un adevarat geniu si un adevarat rival.. -Rival ? Pentru tine ? -Da……Mai ales ce a facut in ultimele zile….a ajuns pe lista mea neagra… -De … Dar nu am terminat de spus ce aveam de spus pentru ca mi-a trimis o privire rece. De ce trebuia sa se poarte cu mine ca si cand eu eram o anume tinta ? “Nu e decat un ….nesimtit!”tipa vocea mea interioara.Poate avea dreptate dar…..de ce trebuia sa-i suport eu toate gesturile si privirile reci ? -Nu conteaza…haide..Kakashi ne asteapta. -Umm....bine. Cand am intrat in salon, Naruto manca, Kakashi isi citea cartea cu coperti portocalii iar Taisuku privea intr-un anume punc,pe care numai el il vedea. -Buna dimineata ! salut eu amabila. -Buna …spuse Naruto cu gura plina dar nu mai apucase sa mai zica “dimineata” pentru ca se inecase cu portia de ramen si incepu sa tuseasca. -Buna dimineata !spuse si Taisuku. -E..daca toti suntem aici ar trebui sa pornim la drum.Haideti,avem mult de mers, zise Kakashi. -Bine. Din nou am pornit pe acel drum obositor.Mersesem vreo 6 ore iar eu nu mai imi simteam picioarele.Naruto vazu ca am oboist si nu s-a putut abtine sa nu ma ajute. -Hei Sakura,daca vrei te duc eu in brate,pari obosita ,imi spuse acesta. -Nu Naruto, si tu esti obo…dar nu am apucat sa termin pentru ca deja ma aflam in bratele lui puternice . -Lasa Sakura-chan.Eu nu sunt obosit. Oare de ce mintea ? Oricine si-ar fi dat seama ca este.Se pare ca Naruto era persoana care nu recunostea nimic.Ma obisnuisem deja cu atitudinea asta. Pot spune ca tot drumul ,Naruto m-a tinut in brate,rosu la fata dar in acelasi timp foarte fericit.Nu mai avea rost sa obiectez pentru ca ,pur si simplu nu ma auzea. Dintr-o anume prostie,pe care nu o pot explica, m-am agatat cu mainile de gatul lui si l-am strans in brate,punandu-mi capul pe pieptul lui.Ii auzeam bataile inimii cum accelerau si acest lucru ma facea fericita pentru ca stiam ca cineva ma iubesti,chiar daca nu era cine vroiam eu…..macar atat. -Naruto,cred ca m-am odihnit destul.Acum poti sa ma pui jos,ii soptesc eu. Dar Naruto se prefacea ca nu ma aude, ca eu sa stau acolo ..cu el. -Naruto-kun ? -D-Da,Sakura-chan. -Esti bine ? il intreb eu punandu-mi mana firava pe fruntea lui calda. -N-Normal c-ca…dar nu mai apucase sa zica ceva pentru ca lesinase , probabil de oboseala. De ce nu ma asculta niciodata ? -Ah,Naruto,ti-am zis sa ma lasi jos,dar tu te-ai incapatanat,spun eu dandu-i niste chakra ca sa poate sa mai mearga pentru ca era foarte extenuat. Intr-un final se trezi si ma privi rosu la fata. -Sakura-chan….de ce mi-ai dat din chakra ta ? -Ca sa poti merge…esti obosit si numai din cauza mea ,zic eu lasandu-mi privirea in jos. -Ba nu.Nu e vina ta Sakura-chan.Haide sa mergem . -Bine,eu nu mai sunt obosita asa ca nu trebuie sa ma mai iei in brate. -Cum zici tu,Sakura-chan… Ne-am continuat cu totii drumul lung.Kakashi sensei avea dreptate,chiar era mult de mers,fara indoiala.Tin minte ca mai mersesem inca 2 ore. Ma uitam la Naruto care era foarte fericit si nu stiam de ce.Kakashi din nou citea…Taisuku se mai uita la peisaje….iar Sasuke,Sasuke era nervos ,fara acel zambet superior,asteptand sa vina odata seara si sa terminam misiunea pentru ca maine,pe la pranz o sa ajungem in Satul ascuns in Nisip. Incet,incet se intuneca,iar noi nu dadusem de nici o casa,nimic,decat vesnica padure in care umblasem atata timp. -Copii,trebuie sa ne oprim si sa dormim. Fiecare doarme intr-un cort. , ne anunta Kakashi. Poate Sasuke nu o sa mai doarma cu mine…..asa ma simteam mai”in apele mele” pentru ca atunci cand era langa mine nu puteam inchide un ochi. -Avem patru corturi,din pacate, ne anunta Kakashi. Ohh,nu..speram sa nu doarma cu mine sau poate nu speram pentru ca vroiam sa-l am aproape…Ahhhh..eram foarte confuza. -Si …Sasuke…stii…,adauga sensei. -Da da , stiu, Hatake, spuse Sasuke care,in sfarsit se trezise din mutenia aceea absoluta. -Ce sa stie ? intreba Naruto foarte curios. -Nu te priveste,rostira cei doi in acelasi timp. Saracul Naruto…..isi apleca capul in jos,infricosat de vorbele reci ale lor.Eu nu am mai indraznit sa spun nimic , pur si simplu am tacut.I-am ajutat pe baieti sa intinda corturile,apoi fiecare si-a ales cate unul. Imi era intr-un fel teama de ceea ce se poate intampla. Cand am ajuns inauntru,mi-am lasat rucsacul jos. -Hei Sakura…stii…si in noaptea asta trebuie sa dorm cu tine, imi sopti Sasuke care tocmai intra in cort. -Bine…daca Kakashi asa vrea…asa va fi.Sasuke,eu ies putin afara,vreau sa iau aer,ii zic eu. -Bine. Am iesit din cort.Era liniste,semn ca ceilalti dormeau.Am pasit usor spre singurul rau in apropiere care nu era decat la 10 pasi de corturi, si m-am asezat pe marginea lui.Licuricii aparura si dansau in jurul meu.Am stat acolo vreo 10 minute si ma gandeam sa plec dar parca eram atrasa de locul acela asa ca m-am gandit sa mai stau putin.Vantul adia usor si imi mangaia suvitele de par roz. Deodata,aud un zgomot dupa un copac.Am simtit cum eram urmarita de cineva,de foarte mult timp.Repede,am sarit in picioare. -Cine e acolo ? am intrebat eu. Dar..inutil pentru ca nu raspunse nimeni. -Am intrebat cine e acolo. Tot nimic.M-am apropiat de copac,incet,cu pasi mici, putin speriata de natura situatiei.Cand am vrut sa vad cine e , era sa tip pentru ca ma speriase si imi puse mana la gura ca sa nu fiu auzita de cineva. -Shhh….sunt eu Sasuke.Nu trebuie sa tipi. A..deci el era. De ce nu mi-am dat seama mai repede ? -Sasuke…ce cauti aici ?il intreb eu. -Pai..eu… esti singura si….daca te ataca cineva eu voi fi aici sa te apar. Mintea, se vedea pe fata lui de copil nevinovat. Am ridicat o spranceana ca si cum as zice:”Da,da cum sa nu”pe un ton sarcastic. -Bine,m-ai demascat .Am venit aici ca sa te vad . -Pe mine ?De ce ? -Nici eu nu stiu de ce dar…..nu stiu….vreau sa stau cu tine… -Cu mine ? intreb eu rosind. Poate ii pasa de mine ?Poate….dar nu prea arata asta… Nu mai spunea nimic… -Hei Sasuke-kun ! -Ce ? -Vrei sa ne plimbam…putin,asa..pe aici pe langa rau. Ma asteptam sa spuna un “nu” foarte apasat dar nu a zis asta dar nici alceva,decat m-a luat de mana si ne-am indreptat amandoi spre marginea raului sa-l privim. Razele lunii , jucause, se plimbau prin parul meu redandu-i frumusetea acestuia.Nu stiu de ce dar…mereu cand priveam luna ma simteam mai speciala,parca reinviam. Am inchis ochii si am savurat momentul.Mana lui Sasuke inca o tinea pe a mea,si foarte strans. -Sasuke,cred ca ar trebui sa-mi dai drumul.. -Umm..aaa..da,sigur, spuse acesta rosu in obraji.Cred ca trebuie sa ne intoarcem,maine pornim de dimineata. -Da,asa e. Ne-am indreptat amandoi spre cort.Eu am adormit repede, nestiind daca Sasuke a dormit langa mine sau altundeva. Dimineata veni cu razele sale calde.In sfarsit venise ziua in care noi ne terminam misiunea.Dupa ce am mancat putin,ideea lui Naruto desigur, am plecat la drum.Parca nu mai eram asa obosita si chiar ma simteam bine. Se facuse ora 12 .In sfarsit ajunsesem la intrarea in Satul Ascuns in Nisip.Acolo erau doi gardieni si din primele vorbe pe care ni le-au adresat am inteles ca il cunosteau pe Taisuku si chiar ne astepta sa venim. Fara nici macar sa spunem ceva, oamenii ne-au invitat in sat si ne-au propus sa dormim acolo.Pana la urma am acceptat cu totii,fiind foarte obositi dupa o misiune unde mai mult am mers decat sa facem alceva. Seara isi facu aparitia,intr-o rochie de cristale si cerul incepu sa aiba culoare rosiatica. Am trecut pe hol si l-am auzit pe Kakashi sensei spunandu-i lui Sasuke ca nu mai e nevoie sa doarma cu mine pentru ca se terminase misiunea iar eu eram inafara oricarui pericol. Am iesit afara sa iau aer. Luna era acum pe cer ,trimitand raze aurii peste tinut.M-am asezat pe acoperis pentru ca de acolo ,peisajul se vedea mai bine.Pot spune ca in satul acesta chiar era frumos.Deodata,simt ca cineva ma urmareste dar nici nu am apucat sa ma intorc si am simtit doua buze suave acoperindu-le pe ale mele intr-un sarut foarte dulce.Nu vazusem pana acum pe nimeni sa sarute cu atata pasiune. Dar ce tot spun.Era primul meu sarut si chiar foarte tandru. Ma asteptam sa fie Sasuke dar nu era el. Semana cu Sasuke numai ca avea parul mai scurt si nu avea privirea aceea rece.Chiar zambea. -Cine esti ?intreb eu. -Ma numesc Sai.O..si mersi pentru sarut,ai niste buze moi,imi spuse acesta. Imediat mi-am pus mana la gura,rusinata de ceea ce se intamplase. -Ne mai vedem,rozalia mea.Esti foarte speciala .Pa! si disparu lasand in urma lui niste norisori. Cum adica “rozalia mea” ? Chiar intrecuse masura.M-am indreptat repede spre camera mea dar nu am putut adormi asa de repede pentru ca nu puteam sa uit acel sarut si inca aveam mana pe buze.De-abia am putut adormi. Zorii zilei si faceau aparitia.Am deschis ochii iar primul chip pe care l-am vazut a fost al lui Sasuke. Statea in genunchi si ma privea. Ce cauta el acolo ? Totusi , am indraznit sa il intreb pentru ca dorinta de a afla raspunsul era mai presus de orice.. -Umm…Sasuke, ce faci aici ? -Nu e evident ? Stau … -A..acum trebuie sa ma trezesc…mai avem putin si trebuie sa plecam in sat,am terminat misiunea. -Da…poti sa te schimbi,eu ies din camera ta. -Bine. M-am imbracat in kimono-ul meu roz si am iesit in salon. Ca de obicei,Naruto manca iar Kakashi citea.Ma puteam obijnui cu aceste lucruri vesnice… -Buna dimineata ! salut eu. -Buna dimineata,Sakura-chan !imi spuse Naruto. -Haideti copii, trebuie sa plecam acasa, misiunea s-a terminat.Faceti-va rucsacurile, luati apa ca sa avem ce bea pe drum.Plecam peste cateva minute. -Ok, Kakashi sensei. Exact cum spusese, dupa cateva minute am plecat.Drumul fiind acelasi, era la fel de lung. Naruto avea dreptate pana la urma , misiunea aceasta fusese plictisitoare , chiar prea plictisitoare. E chiar enervant sa mergi si iar sa mergi….sigur te plictisesti, mai ales daca colegii tai de echipa se cearta intruna. Daca nu as fi fost eu acolo ,probabil s-ar fi ales fiecare cu o bataie zdravana de la celalalt, mai ales saracul Naruto… Nici nu venise seara , iar noi ne indepartasem mult de Satul Ascuns in Nisip, insa, nu dupa mult timp se auzi un zgomot ,iar toti am tresarit. Nu credeam ca o sa-l mai intalnesc vreodata , si eu speram asta dar de data aceasta soarta nu a fost de partea mea. Dintr-un nor de fum aparu Sai, cu acelasi zambet fermecator si parca vrand sa ne opreasca din drum.De fapt nu greseam, chiar asta vroia. “Iar tipul asta…nu vrea sa te lase in pace ?” rosti si vocea mea interioara.In sfarsit aparuse dar intr-un mod destul de nervos. -Hei..draga mea rozalie..unde crezi ca pleci ? intreba Sai. -Cine te crezi ? Mai intai vi si ma saruti iar apoi ma numesti “ rozalia ta” ? Nu o sa scapi asa usor. Am crezut ca nu o sa mai intalnim. “Iar ai facut-o Sakura!” tipa vocea mea interioara. Ce sa fac ?Aoleu..nu din nou…am vorbit fara sa imi dau seama ca se afla si ceilalti colegi ai mei. Cand m-am intors, am vazut privirile stupefiate ale prietenilor mei. “Imi urasc viata!!“ acestea erau cuvintele ce dansau prin capul meu. Fara sa imi dau seama, Sai era deja langa mine si ma lua usor de barbie. -Hei..stii ceva…esti un inger.Nu imi vorbi asa pisicuta mea roza.Tot ce vreau e sa te am. -Uite ca eu nu simt la fel asa ca lasa-ma in pace. -Nu prea cred, rozalio.Intr-o buna zi vei fi am mea, iti promit .Voi face totul numai sa fiu langa tine. Wow, pana acuma nici un baiat nu-mi spusese asta, chiar era foarte convingator iar acest lucru imi dadea fiori in tot corpul. -Nici macar nu te cunosc bine iar tu deja vrei sa ma ai ? Cred ca nu te simti bine. -Ca tot veni vorba de cunoscut ………o sa ne cunosteam noi “bine” intr-o zi. “E un pervers” urla vocea mea interioara. Avea drepate iar eu nu m-am putut abtine sa nu-i dau o palma .In urma loviturii , Sai isi puse mana incet pe obrazul “ranit” si il mangaie usor. -Frumoasa si dura….imi place. Iar uitasem de prietenii mei si m-am uitat la ei.Naruto era dea dreptul ciudat,chakra lui devenea rosie iar niste colti ii aparu .Toti ne-am socat. -Naruto..te simti bine ?intreb eu cu sfiala insa acesta nu imi raspunse si isi puse toata atentia asupra lui Sai. -Nenorocitule ,cum poti sa te atingi de Sakura.Daca o vei mai face, te omor chiar acum. -In sfarsit si-a facut aparitia spiritului Vulpii cu noua cozi….destul de impresionant, murmura Sai. -Oh nu. Spiritul vulpii va distruge orice. ,tipa Kakashi sensei. Trebuie sa il oprim. Dar chiar atunci cand sensei se apropie de Naruto, acesta il opri. -Stati acolo Kakashi sensei. O sa il omor pe acest pervers care a incercat sa se apropie de Sakura si mai ales sa o sarute. Inainte ca Naruto sa atace, Sai spuse : -Eu plec de aici. O sa ne mai vedem baieti .. o da ….si rozalia mea frumoasa. Ja ! si dispura intr-un nor de fum. Imediat m-am apropiat de Naruto iar acesta incepea sa isi revina la normal.Cu o viteza pe care nu mi-am putut-o imagina sa o aiba in starea in care era, s-a apropiat de mine si m-a imbratisat puternic. -Sakura-chan, daca cineva iti mai face ceva ,promit ca voi fi acolo. Nu voi lasa pe nimeni sa te atinga si sa-si bata joc de tine. -Multumesc Naruto. Poti sa imi dai drumul acum, cred ca mi-a ajuns pentru azi… -Da..ai dreptate. Ne-am oprit cu totii pe o campie si am inoptat acolo.Sasuke nu mai spunea nimic si observasem ca nu e in apele lui .Dupa un timp , ne-am culcat, stiind ca in ziua urmatoare ,vom fi acasa. Nu stiu cum dar am adormit pe iarba ,langa Naruto si Sasuke. Sensei era langa un copac si isi citea asa zisa carte vesnica a lui. In acea zi se intamplase prea multe pentru mine si am sperat ca baietii sa nu mai pomeneasca subiectul “Sai” desi ma inselam…acesta era doar inceputul ….
continui dupa..e cam lung dar....asta e sper sa va placa..aveti mult de citit 
43.3KB
_______________________________________
 lazy lazy........I'm a little kitty cat.....in love..
|
|