hytana
Membru
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 33
|
|
Capitolul 7: De ce?
In jur era atat de pustiu incat credea ca nu mai este nici un suflet pe langa ea, se uita in urma, de ce mereu avea impresia ca cineva o urmareste, desi nu era nimeni in spate, nici in fata, nici in orice parte a corpului ei. Se uita mirata, cercetand drumul pustiu pe care se deplasa, nici urma de oameni. Inchise ochii si gemu incet, brusc simti o durere la frunte si deschise ochii pentru a afla sursa acesteea, se lovise de Naruto. Privi in jur, era atat forfota, oameni care discutau si copii care se jucau voiosi, de ce nu observase asta mai inainte? Se pare ca isi imaginase toate acela. Si totusi daca vazuse ce este in sufletul ei, ca nu are prieteni, familie, sora ei, Sasuke..
-Hey, Sakura! Pamintul catre Sakura..ce-i cu tine? Intreba Naruto zapacit cand Sakura tresari la cuvintele sale anterioare.
-Nimic, de ce sa se intample ceva..sunt bine, ba nu, ma simt minunat...stai un pic..Pe fata Sakurei se asternuse un zambet dracesc, dar atat de inocent. Naruto, mergi la petrecere?
-Vrei sa ma inviti? Sunt ocupat, ma duc cu o rozalie.
Fata sintea ca o sa-i explodeze capul de furie, isi dorea sa-l sugrume, sa-l spanzure, sa-i faca o durere fizica insuportabila, sa-l vada arzand in focul iadului, ii tremurau mainele incercand sa nu-l omoare chiar atunci fara nici o ezitare. Isi stranse pumnul drept atat de tare incat unghiile i se infibsera in pielea delicata a palmei, nu mai sovai si ii daruise un pumn in cap lui Naruto. Normal ar fi fost ca toate privirile trecatorilor sa se atinteasca asupra lor, insa ei nici macar nu se obosisera sa-i observe, mai vazusera asa spectacole.
-Ce am facut? Bolborosi Naruto frecandu-si cu dosul palmei locul capului care avusese interactiunea cu lovitura.
-Ce ai facut? Cum indraznesti? Isi desfacu bratara de la mana stanga si o arunca jos in fata colegului. Ti se pare cunoscut?
-Da, e chestia aceea care ti-am dat-o la ziua ta...spuse el bosomflat.
-Ai uitat sa mentionezi ca avei chipul lui Sasuke si ca m-ai invitat la petrecerea aia nenorocita dandu-te drept el. Ce tupeu.
-La naiba, am uita, stiam ca nu vei merge cu mine, zise el, iar chipul intistandu-se, iarta-ma, te-ai suparat tare?
-Se pare ca ti-am facut o contuzie la cap, bine ca recunosti, m-ai facut sa arat prost in fata lui Sasuke, sigur ca m-am suparat! Ai face bine sa o inviti pe Hinata cat... nu e prea tarziu.
Sakura isi lasa capul in jos, facu stanga imprejur si se intoarse spre casa, nu avea chef de absolut nimic. Mergea cu pasul gandacului, fara sa-i pese de soarele care stralucea pe cer, pasarile care cantau minunat, lucruri care o bucurau odata, ii era dor de acele vremuri fara probleme, fara Sasuke. Nu se mirase cand se trezise deja in camera ei, culcata pe patul moale si comod insa cu visuri groaznice, citeodata. Inchise ochii, era intuneric, se deplasa ca o oarba cu mainele ridicate la nivelul umerilor pentru a evita tangentele neplacute. Respira tot mai greu, plaminii se sufocau de un miros familiar, placut, dar in acelasi timp inhalau cu lacomie, de parca nu-si doreau despartirea de acea mireasma care plutea in aer. Respira adinc, o data, doua ori, vedea ca prin ceata chipul lui Cho, apoi cel al lui Sasuke, iarasi sora ei, a treia oara, si atunci imaginea din fata ei se facu mai clara, totul parea atat de real, dar in acelasi timp era constienta ca era un vis.
Auzi un glas in departare si incerca sa se ia dupa el, cineva o chema pe nume, cu o voce blanda si inocenta, semana foarte mult cu cea a...mamei. Deschise ochii spreriata, capul i se invartea si odata cu el toata odaia, ii era greata si isi simtea corpul greu ca de plumb.
-Am adormit...ingana intr-un sfarsit Sakura.
-Da, ai dormit destul de mult..nu e timpul sa te pregatesti de petrecere? Ii spuse mama ei cu un zambet smecher pe fata-i blanda.
-Sigur, zise ea incercand sa schiteze un zambet, nu-si dorea sa-si indispuna parintii, asa ca hotari sa se faca o incercare de a-si reveni. Daca Sasuke ai fi venit si el cu o fata nu avea de gand sa-i arate ca este slaba sau ca se ascunde de el, nu, avea sa se comporte la fel de rece cum o facea el, nu era genul de persoana care sa dea inapoi. Ma lasi singura? Te rog.
Doamna iesi din camera putin jignita, dar ce parinte in totalitatea facultatilor sale mintale ar contazice un copil la capitolul intimitate. Sakura deschise dulapul si cauta grabita rochia lui Cho. Statuse in fata oglinzii cateva ore pentru a se machia si a-si aranja parul. Isi lua micuta gentuta pentru a-si pune rujul si isi incalta pantofiorii sai cu toc. Iesi din casa cu zambetul pe fata, se simtea ca o printesa, o adevarata intruchipare a frumusetei.
Nu era departe lacul stabilit, deci ajunse in cateva minute, o intalnise pe Hinata si Naruto care o tinea de mana, se pare ca Naruto ii urmase sfatul,totusi spera sa-si gaseasca un partener de dans. Cand intra in incapere toata lumea dansa, altii mancau sau serveau bauturi. Se sprijini de masa asteptand sa o invite cineva, privea fericita la colegii ei neindemanatici, erau foarte amuzand, isi duse privirea spre un baiat morocanos care statea singur cu o fata enervanta langa el, era Sasuke. Ii pieri zambetul. Se uita lung la el si pentru o clipa scurta privirile i se ciocnira. O anuntase pe Hinata ca pleaca un pic afara, zgomotul puternic ii face rau. Cand se pomeni afara inspira adanc, de parca alergase sute de kilometri. Era doar ea in linistea mortala a noptii..si inca cineva, in spate, se intoarse brusc si se trezi izbita de perete, iar o mana puternica o tinea de gat, deschise ochii si-l vazu pe Sasuke, adevaratul Sasuke, nu o sa uite niciodata privirea care i-o adresa acum, era furioasa, foarte furioasa insa de ce..
-Asculta-ma atent ce o sa-ti spun, zise pe un ton cat se poate de rece, nu vreau sa ma privesti, sa-mi vorbesti sau sa te atingi de mine. M-ai inteles?
-D-da..ingana sufocandu-se, si in momentul urmator aerul din jur ii invada din nou plaminii, iar Sasuke disparuse.
Realizand ce se intamplase cu cateva secunde in urma o lua la goana spre casa, poate ca era o lasa, dar intentiona sa nu-l mai vada niciodata, era psihopat sau poate izolarea de oameni ii facuse rau sufletului si asa chinuit de pierderea clanului, nici nu se obosea sa se mai gandeasca.
Capitolul 8: O schimbare
A doua zi primise o scrisoare de la Kakashi ca este asteptata in clasa 127 pentru o intalnire cu echipa. Putea sa spuna ca e bolnava dar nu avea rost, Kakashi era prea insistent. Se imbraca modest si iesi din casa mai devreme decat trebuia, insa ce mai conta.
Era in fata usei, se pare ca nu ajunsese prima. Deschise usa si il zari pe Sasuke in banca indepartata de la geam tinandu-si capul in palme si nici macar nu se clinti din loc cand intra ea. Ceva ii spunea ca ar fi trebuit sa plece, dar nu o facu, ci se aseza pe cel un scaun de langa usa asteptand in liniste. Nu se putea abtine sa nu-l priveasca cu coada ochiului. Peste cateva clipe Sasuke vorbi:
-Ti-am spus sa nu te mai holbezi asa la mine..
Acum venise si momentul apararii.
-Pai..aa...stia ca el nu are nevoie de explicatiile ei, asa ca nu-si irosi respiratia degeaba, Imi pare rau.
Exact asa ii raspunse. Ce altceva ar fi putut sa spuna de altfel. Sa stea in genunchi si sa ii sarute mana, sau pantofii sau sa inceapa sa planga spunand cat de mult regreta acel lucru. Bineinteles ca nu. Oare chiar avea impresia ca o simpla parere de rau avea sa o scape? Oh nu. Mai ales spusa pe un ton ca acela, care nu facea decat sa ii starneasca si mai mult furia. Trase adanc aer in piept incercand sa se relaxeze cat de cat, sau cel putin sa se relaxeze pe jumatate, caci nici nu se se mai punea problema de relaxare, in acele momente. Ura cum se holbau oamenii la el.
Se ridica in picioare. Nu rezista impulsului de a da cu pumnul in pupitru. Praful se scututra de pe obiectul de mobilier, iar zgomotul facut la contactul dintre pumnul sau si suprafata din lemn se imprastie in intreaga incapere.
-Ma consideri amuzant? zise el pe un ton rece continuand sa lase privirea in jos. Consideri ca esti mult mai buna decat mine, si ca ma poti invinge atat de usor?
Concluzii pripite. Asa i-ar fi catalogat ea probabil vorbele. Insa avea sa ii ofere suficient timp sa se gandeasca destul de bine la ce atitudine ar fi trebuit sa ia fata de el,mai ales daca nu ii cunostea fiecare parte a personalitatii sale. Nu ii cerea sa faca toate acele lucruri, nu ii cerea neaparat sa ii demonstreze intr-un anume fel, sau presata de nevoia de a nu intra in belele, nici gand, insa daca era vorba de respect, era un lucru pe care nu il putea accepta.
Acum il privea cu ura, pentru prima oara de cand il stia, de obicei, se uita bland, inofensiv, era obisnuita ca lumea sa o calce in picioare, insa niciodata nu i-a pasat, chestii inutile ca demnitatea personala, ce tampenie.
-Nu consider nimic din ce ai spus, vocea ii suna dura, incerca macar o data sa arate celor din jur ca nu era tocmai un ingeras, recunosc, esti cu mult mai puternic decat mine, as fi vrut si eu sa am asa singe rece ca al tau... Nu sunt jucaria cu care te joci atunci cand ai pofta.
Izbugni intr-un ras aproape nebunesc cand o auzi. Acel ton ,,rece'' pe care incerca sa il foloseasca, acea privire urascioasa. Se apropie incet de ea, cu pasi taraganati, avand grija sa se opreasca din ras inca din momentul in care facu primul pas.
-Hm..Sange rece..incepu el plimbandu-se in jurul fetei. Jucaria mea?! continua ridicand ambele sprancene in semn de uimire. Sincer Sakura, chiar credeam ca esti mai buna de atat! Orice ai incerca sa faci acum, crede-ma nu iti iese!Incerci sa iti ascunzi frica! Incerci sa pari puternica! Crezi ca nu vad cum tremuri? Cum rectionezi de fiecare data cand pun doar un deget pe tine?
-Imi pare bine ca iti este amuzant, zise incet, dar cu aceeasi privire si nota rece in voce.
Isi fixa din nou ochii pe ceva neinsemnat, nu vedea exact ce, concentrandu-se mai mult pe miscarile lui Sasuke.
-Tu ce esti, dobitoc? nu intelegi ca eu te iub...brusc, se opri ducandu-si mana la gura pentru a stagna urmatorul val de cuvinte, se holba la podea cu ochii ingroziti, tocmai constientiza ca il numise dobitoc, pe langa asta ii zise total diferit de cum planificase, sigur isi va da seama, dar cel putin nu o spuse pana la capat. Isi lasa parul sa-i alunece inainte, ca sa-i acopere o parte a fetei, nu avea sa functioneze oricum. Simtea cum ii tremurau dintii, totul, care o daduse de gol, nu ar fi fost de mirare daca Sasuke ar hotari ca nu-i ajunge ceva la creier, acum doar la asta se ruga, sa nu o ia in serios, sa considere ca e sub un drog si nu gandeste limpede.
Nu se putu abtine totusi sa nu rada scurt, insa nu intr-un mod ironic sau rautacios. Dimpotriva, in sfarsit dupa multi ani, o persoana il facuse sa rada cu pofta insa dintr-un lucru foarte dragut.
O prinse de talie tragand-o usor langa el, pana ce o simti lipita de pieptul sau. Nici el nu stia sigur cum, insa cateva suvite roz ajunsera la gura lui, mangaindu-i buzele.
-Daca asta e modul tau de a-ti cere scuze, afla ca nu merge asa! zise el, si facu o scurta pauza, insa inainte ca ea sa spuna ceva, ii captiva cuvintele cu un sarut.
Desigur, simtea nevoia sa o stranga de gat pentru faptul ca il enervase atat de mult, insa in acelasi timp, il amuza felul ei inocent de a fi. Inceta pentru cateva momente sarutul, apoi o ridica in bratele lui, in asa fel incat ea sa se poata prinde cu picioarele de el prinzand-o cu una din maini de ceafa. Nu stia totusi daca ea avea sa se conformeze asupra a ceea ce planuia el sa ii faca. O mica parte din corpul ei o indemna sa-l refuze, insa era inposibil sa faca asa ceva din moment ce parfumul lui ii invadase mintea, ii inhala cu lacomie mirosul placut, ii privea pieptul, probabil ochii lui erau mai furiosi decat pana acum, ar fi luato la fuga daca nu ar fi prins-o de talie. Inghiti in sec, ateptand cuminte sa o stranguleze din clipa-n clipa. Cand ii simti buzele apasandu-le pe ale ei, inchise ochii savurand poate untima secunda din viata, o ametise binisor, deci exista o banuiala ca luase totul in serios, nu era tocmai bine de stiut.
-Ma consideri dobitoc deci..incepu el trantind-o cu spatele de primul perete pe care il zari.
Continua sa ii sarute gatul pornind de la baza pana la ureche, unde cu una din mainile libere ii intoarse capul pentru a-i oferi un alt sarut dupa ureche. Ii placea gustul ei, si parfumul cu care se dadea era destul de placut pentru nasul lui.Ii mirosi astfel si parul. Parfumul era si prin par, iar asta, ii placea de asemenea. Sakura constientiza ca pana atunci era perfect relaxata, insa se incorda brusc, mainele slobode incercau sa se elibereze de stransoarea lui ca de fier, era imposibil sa-l indeparteze din cauza diferentei excesive de putere. Cat de impocrita putea sa fie, iubea sa fie alaturi de el, dar facea exact opusul ca sa se dezlipeasca de el, inconstient se ruga sa nu o lase in pace, sa o sarute cum ii trecea lui prin cap. Simtea dorinta ei de a se departa, insa isi dadea seama ca nu exact aceeasi dorinta o impartasea si trupul ei care ii raspundea la fiecare atingere. Se opri o secunda si ii lasa picioarele sa cada inapoi jos pe pamant.
Ii prinse apoi barbia indreptandu-i-o spre el, furandu-i astfel privirea. Se uita in ochii ei cu o privire destul de plina de curiozitate sau confuzie, chiar daca in realitate nu se punea problema de curiozitate, caci daca era vorba de asta, stia exact ce trebuia facut. Totusi, prefera sa ii alunge nesiguranta, sau sa primeasca un raspuns din partea ei.
-Doresti sa ma opresc? intreba el strecurandu-si totusi mana dupa talia ei, tragand-o aproape.
Modificat de hytana (acum 12 ani)
_______________________________________
|
|
sunt ochi si urechi 
