loveinuyasha
Bun venit! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
loveinuyasha | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LOVEINUYASHA

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Larina23
Femeie
23 ani
Timis
cauta Barbat
28 - 80 ani
loveinuyasha / |Fan fiction| / Caile destinului [ItaHika] Moderat de Kagome_Angel, Narumi Ayumu, Rei-chan, mady_kagome, mew_mew_zoey, sweet_angel_lavy
Autor
Mesaj Pagini: 1
hytana
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 33
Fic-ul nu e plagiat, este al meu, personal. Sa nu va speriati daca o sa-l mai vedeti pe un forum unde tot eu l-am postat sub numele de Freyja. Ideea istorioarei se invarte in jurul lui Itachi si o fata pe nume Hikari. Eu doar merg pe langa subiectul principal fara sa schimb nimic esential din Naruto. Lectura placuta! ^_^

Capitolul I: Inceputul

Numele meu este Hikari si sunt un nimeni. Am paisprezece ani si am pierdut tot ce ma leaga de lumea asta mizera in care domina haosul, durerea si moartea. Totusi inca mai traiesc si simt razele soarelui in fiecare dimineata cum imi mangaie fata palida. Nu stiu cu ce sa-mi incep povestea, cel mai banal si patetic raspuns este; cu inceputul. Deci, probabil totul se datoreaza parintilor mei care au luat o decizie sa-si faca o casa in Konoha, cu cincisprezece ani in urma.. Pe atunci inca mai era in desfasurare cel de-ai treilea razboi shinobi, iar satul ascuns in frunze era unicul loc unde te puteai simti in siguranta. Mama mea era insarcinata cu mine si s-a bucurat din plin de sprijinul surioarei mele mai mari, Rin care avea doar cinci ani.
Intr-o noapte ploioasa de toamna casa parintilor mei fusese inundata de strigate jalnice ale unei femei. In cateva ore am venit eu pe lume si nimanui nici nu i-a trecut prin cap ce putere zace intr-un copil inocent. Peste cateva luni tata murise in razboi, am crescut cu gandul ca el e un erou atat pentru mine cat si pentru fiecare locuitor al acestui sat. In anii urmatori am inceput sa percep de minune lumea din jurul meu si sa constientizez ce inseamna un adevarat shinobi. In sufletul meu s-a cuibarit o dorinta, cea de a deveni o kunoichi mai iscusita decat toti ninja adunati la un loc din Konoha. Vedeam cu ochii mei cum Rin evolueaza la academie, eram invidioasa, vroiam si eu sa merg cu ea dar niciodata nu mi-a permis nici macar sa ma ating de pergamentele ei. Intr-o zi, doar ca sa o enervez i-am sterpelit unul din kunaiurile pe care le pastra in gentuta.
- Aaa..nu vei fugi de mine copac nenorocit! strigam eu in timp ce ma indreptam spre pom cu kunaiul la nivelul umarului.
Nici nu am reusit sa fac doi pasi ca cineva m-a prins de incheietura mainii strangandu-ma puternic iar in secunda urmatoare imi luase arma taioasa din mana.
-Ce crezi ca faci? nici nu stii cum sa-l tii, tuna vocea persoanei care fara nici o dificultate imi oprise atacul.
Mi-am ridicat privirea un pic rusinata si l-am zarit. Un baiat mai inalt decat mine cu vreo zece centimentri, ochii negri, ingusti, parul brunet si lung prins intr-o coada la spate, iar zambetul era pur si simplu fermecator.
-Eu..eu doar..ma balbaiam incercand sa gasesc o scuza adecvata.
-Nu-ti face griji, inteleg, trebuie doar sa fii mai atenta data viitoare, zise el privindu-ma binevoitor si cald.
Puse kunaiul in buzunarul sau si ma apuca de brat taraindu-ma dupa el. Pe spatele sau emblema clanului Uchiha era accentuata cu niste culori vii, perfecte.
-O sa te las in fata academiei..stii drumul spre casa..nu? intreba el deodata in timp ce eu visam cu ochii deschisi.
-Mda..da, stiu! am bolborosit uitandu-ma la el cu coada ochiului si imi framantam mainele la spate.
Ma lasase acolo singura, niciodata nu ma simtisem atat de singura ca atunci, de parca soarele s-a ascuns printre nori. Bineinteles eram doar un copil de cinci ani, nu intelegeam si nu acceptam multe lucruri. Am oftat adanc si am pornit cu pasi marunti spre casa. Atunci l-am intalnit pentru prima oara pe Itachi Uchiha.
La academie m-am manifestat mai mult decat bine, profesorii erau socati de abilitatile mele, eu personal eram uimita. Calitatile fizice erau formidabile, iar ninjutsu pe care il posedam le stergea nasul tuturor mucosilor, elementul focului, apei si al pamantului. Hokage si cei din Anbu au inceput sa suspecteze faptul ca sunt reincarnarea fiicei lui Rikudou Sennin, iar celelalte elemente le voi dezvolta mai tarziu.
Cand aveam opt ani am descoperit si cel de-al patrulea element, fulger. Insa nu conta foarte mult, deoarece nu eram in stare sa-mi controlez puterile. Pentru siguranta mea, Hokage a hotarat ca ar fi bine sa ma apere cineva puternic si destept in acelasi timp..Itachi Uchiha.
Ma grabeam spre cademie..seara Rin m-a anuntat ca azi voi avea o intalnire importanta cu cineva, iar informatia este strict secreta. M-am impiedicat neindemanatic de cateva ori pana am ajuns la timp in fata portii unde ma astepta un baiat. Am incetinit si m-am incruntat mijindu-mi ochii pentru a vedea mai bine..brunetul? ce cauta el acolo?
-Hikari..aici! striga el facandu-mi semn cu mana ca sa ma apropii de el...cand eram fata in fata cu el am observat vag printre gene faptul ca ochii lui erau rosii..interesant..de ce?..Vino, comenta sec si porni spre usa academiei.
Ma conduse pana intr-o clasa unde ma asteptau bunicul Hokage si inca 4 ninja, plus baiatul asta.
-Ce faci Hikari, cum iti mai merge? ma intreba un individ cu o cicatrice hidoasa pe fata pe care nu il vazusem niciodata in viata mea.
-Aaa..pai bine..am mormait usor surprinsa.
-Deci..o sa fim scurti, de azi inainte nu faci nici un pas fara Uchiha Itachi, deci Itachi era numele lui. O sa faci echipa cu el mai tarziu, dar pana atunci el o sa te protejeze oriunde ai merge.
-Mi-am indreptat privirea spre el, arata atat de calm si nepasator, nu arata deloc ca si acel Itachi de acum trei ani, era mai rece intr-un fel. Imi creea impresia ca eram o povara grea pentru el. Ei bine, daca lui nu ii pasa nici mie nu avea sa-mi pese. Oamenii din incapere vorbeau intruna, dar eu nici nu ii vedeam, nici nu ii auzeam pana cand au iesit toti unul cate unul si am ramas doar eu si baiatul Uchiha. El s-a uitat crucis la mine cu acei ochi rosii de parca as fi fost o sperietoare. Deci acela era sharingan, ochii pe care ii aveau doar cei din clanul Uchiha.
-O sa ma inghiti, am comentat sec fiind evident deranjata de felul in care ma privea.
-Nu iti face griji..nu pari deloc apetisanta! spuse incet si intorcandu-se pe calcaie iesi imediat. Vii sau nu? ma intreba cautandu-ma cu privirea.
Am pornit tacuta dupa el fara sa mai indraznesc sa spun ceva, pur si simplu ma intimida.

_______________________________________
pus acum 11 ani
   
hytana
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 33
Capitolul II: Rival sau prieten? (partea I)

Nu puteam cere mai mult de la dimineata din ziua urmatoare decat imi oferise deja. Soare fierbinte, nebulozitate scazuta, liniste totala, fara sora enervanta care mereu imi dadea sfaturi inutile pana si cum ar trebui sa-mi incalt papucii de camera, cine a auzit o aiureala ca asta? doar eu. M-am sculat din pat arcuindu-mi spatele si intinzand mainele in sus am auzit un pocnet usor al oaselor mele.M-am imbracat repejor cu ce am avut la indemana si am iesit din odaia mea. Am coborat in graba scarile tropaind puternic incat zgomotul se auzea in toata casa. Mi-am pus in picioare incaltarile ninja si am deschis usa inspirand o doza de aer rece. Imi plimbam privirea de-a lungul caselor, dealurilor, Itachi..ce?
- Intentionezi sa-mi strici buna dispozitie? Ce cauti aici? Ma urmaresti? Poate ai vre-un plan ascuns si malefic, poate..nu am terminat vorba ca el imi intoarse spatele si porni inainte. Cata nesimtire..sa-ti fie rusine domnule Uchiha!
- Neata si tie in primul rand si in al doilea, nu vrei sa termini si tu cu prostioarele copilaroase?
Cand rosti ultima fraza se opri, probabil asteptandu-ma si pe mine. Avea un ton serios, iar vocea lui ma speria in adevaratul sens al cuvantului.
- Sa te ia naiba! am mormait incet insa destul incat sa ma auda el si l-am urmat.
Nu indrazneam sa merg umar la umar cu el, plus ca ma puteam stramba in orice moment fara sa ma vada. In sinea mea ardea sentimentul de invidie si chiar daca nu recunosteam si singura acest lucru il simteam superior, era mai puternic, un rival perfect.
- Ia asculta tu, Uchiha, nu esti obligat sa stai cu mine, ai putea foarte bine sa-ti iai talpasita si sa dispari din fata mea ca un cosmar neplacut.
- Cine vorbea de nesimtire..si nu pot, misiunea mea este sa te protejez indiferent de ceea ce preferi tu.
- Serios? Ce taree. Stai putin, atunci o sa faci ce iti spun eu.
El izbucni intr-un ras zgomotos cand auzi cuvintele mele, atragand privirile celor din jur. Ma uimeam singura pe mine pe zi ce trece cat de autoritara si fara maniere pot sa fiu. Nu aveam calitati de lider, deci respectiv nu stiam ce comenzi as fi putut sa-i dau.
- Bine, ce vrea Majestatea sa?
Imposibil, el s-a conformat cu fraza mea idioata, poate nu era chiar atat de arogant si necomunicabil pe cat mi l-am imaginat.
- Pentru inceput o sa-mi spui unde ne indreptam noi acum.
- Credeam ca iti este cunoscut drumul, il traversezi in fiecare dimineata si duce spre academie.
- Nuu..am tipat eu deodata si l-am prins de brat tragandu-l in directia opusa. Itachi se opri si ramase impietrit locului fara sa miste macar un deget in timp ce eu ma chinuiam sa-l tarai dupa mine.
- Te rog, te rog..Itachi, te rog mult de tot.
- Acum ti-am amintit si numele meu, frumos din partea ta, zambi ironic si fara nici o avertizare isi puse mainele pe talia mea si ma ridica in brate punandu-ma pe umarul sau ca pe un sac cu cartofi. Imi sprijinea coapsele cu o mana, iar pe cealalta o puse in buzunar si porni linistit de parca nimic nu se intamplase.
- Iti ordon sa ma lasi jos, acum..fa ce-ti spun ca de altfel o sa scriu o plangere insusi domnului Hokage, ziceam in continuu lovindu-l delicat cu pumnii in spate, nu aveam nici o intentie rea sa-l ranesc sau sa-i fac vanatai ci doar vroiam atentie din partea lui, cerseam atentie in cel mai umil mod posibil de la un Uchiha.
- Stai cuminte si nemiscata daca vrei sa nu-ti leg gura pentru ca vorbesti cam prea mult si fara rost.
Am tacut imediat ce i-am auzit cuvintele taioase care ma suparasera intr-o oarecare masura, cel mai mult imi parea rau ca devenise din nou rece si distant, nu lasa pe nimeni sa-si apropie sufletul de el. Bine, daca el a ales sa joace asa atunci eu voi schimba regulile.
- Nu cred ca am inceput corect. Numele meu este Hikari..
- Stiu.
- Lasa-ma sa continui..de fapt sunt o impocrita. Nu as rata niciodata in viata o lectie de la academie, sa chiulesc de la ora, probabil nu-mi ajunge curaj sa fac asa ceva.
- Acum doua minute erai de alta parere.
- Ba nu..tipul cu sharingan care ma duce acum ar fi trebuit sa-si dea seama cand mint si cand nu, ochii..mandria clanului Uchiha in stare sa citeasca oamenii doar privindu-i, tu insa..
- Eu ce? sopti el in timp ce ma lase usor jos punandu-mi picioarele din nou pe pamant, dar nu imi eliberase si corpul tinand in continuare bratul incolacit in jurul meu.
- Nimic..lasa-ma, i-am zis incet prinzandu-i mana intr-a mea fortandu-l sa-mi dea drumul.
I-am intors spatele fara sa mai spun un cuvant, simteam ca mai era inca putin si imi curgeau lacrimile de ciuda.
- Ai renuntat atat de repede? credeam ca esti mai tare de fire..zau asa, zise el si venind spre mine se pozitiona direct in fata mea blocandu-mi drumul. Te-ai suparat?
- Nu.
Ranji sarcastic apropiindu-se de mine si ma cuprinse lipindu-ma de pieptul sau mare si cald. Isi strecura mana in parul meu si as fi jurat punand mana in foc ca i-am simtit buzele pe fruntea mea.
- Te-ai suparat. Uite, eu nu sunt aici sa te fac sa te simti prost. Daca accepti sa mergi cu mine o sa-ti arat ceva ce s-ar putea sa-ti placa insa trebuie sa-ti aduni tot curajul pe care il ai pentru ca va trebui sa lipsesti o zi de la academie. Ce zici?
Am inghitit in sec indepartandu-ma de el.
- Ce pui la cale? l-am intrebat mijindu-mi ochii suspicioasa.
- Nimic, serios..ai incredere in mine, doar atat iti cer.
- Bine dar..
-Linistestete, voi fi cu tine in tot acest timp.
Mi-a zambit frumos facandu-mi semn cu mana sa-l urmaresc. Mergeam de aproximativ douazeci de minute fara sa scoatem o vorba. Eram amandoi stingheriti, asta sigur, alt motiv nu cred ca avea ca sa-mi evite privirea ori de cate ori intorcea doar capul ca sa verifice daca inca mai sunt cu el. Avea un par atat de stralucitor in razele soarelui, exact ca al meu, lung si drept doar culoarea era diferita. M-am incruntat uitandu-ma la semnul clanului de pe spatele sau, il uram din simplul fapt ca insemna putere si influienta.
Itachi se opri, iar eu inca scufundata in visele mele am dat cu nasul in el. Mi-am ridicat privirea holbandu-ma la el ca o felina inocenta.
- Stiu ca iti place sa te antrenezi, iar asta e locul unde o sa ne dezvoltam amandoi fizic de acum inainte. O sa te invat tot ce stiu pentru ca intr-o zi sa fii in stare sa te aperi si singura.
- Vrei sa te debarasezi de mine cat mai curand, nu-i asa? am intrebat bosomflata incrucisandu-mi mainele la piept.
- Esti foarte deductiva..rase el indemnandu-ma sa zambesc din coltul gurii. Vino, pun pariu ca vrei sa incepem chiar acum.
Da, asta era Itachi Uchiha pe care il vroiam ca partener de echipa si se pare ca o sa ne intelegem de minune insa totul depindea de el, eu una eram gata oricand sa-l urmez oriunde mi-ar fi spus. Mi-am scos un kunai din buzunarul sortilor si l-am aruncat spre el ca o momeala, dupa care am mai luat unul atacandu-l direct. El la randul sau facu rost de o sabie scurta taiata la capat, care semana mai mult cu un cutit fara varf si se pozitiona in aparare. Armele noastre se ciocnira provocand mici scantei.

_______________________________________
pus acum 11 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la