|
|
gata....am venit cu continuarea
bn...nu o sa mai scriu niciodata atat de mult :lol:...cred
"Ceva anormal"- partea 3
Era...Lee.Ce cauta acolo ? Probabil el si echipa lui faceau acelasi lucru...misiuni ajutatoare.
-Lee...kun...multumesc.
-Cu placere Sakura-chan.Pentru tine orice.
M-a speria cu zambetul acela insa se dovedea un bun prieten.Stai stai stai...ce am zis putin, putin mai devreme...el si echipa lui...asta insemna ca Neji si TenTen erau prin apropiere.
-Lee, unde sunt Neji si TenTen ? Ma poti duce la ei sa ii salut ?
Nu am primit nici un raspuns, decat un zambet ce a insemnat da.Chiar voiam sa o vad pe TenTen, si pe Neji. Poate, mai bine nu ii spuneam ce se intamplase intre mine si Sasuke, poate asa era mai convenabil.Dar pana acum ii spusesem totul , tot ce se intamplase intre noi doi. Nu stiam ce sa fac.
" Eu zic sa ii spui ."
* Ohh taci ! Din cauza ta Sasuke si-a batut joc de mine*
" Cee ??Nu e adevatar. Faptul ca am tinut cu el nu are nici o legatura cu ceea ce a facut.Insa mi-au placut gesturile lui."
* Taci odata ! Eu nu stiu ce sa fac si tu te gandesti la umilinta mea ? Foarte inteligent...*
Cine stie poate...poate daca ii spuneam lui Neji, poate nu se supara. Totusi, stiam ca ma place si asta strica intr-un fel. Doar imi imaginam gestul pe care il putea face, cu ce amaraciune spunand cuvintele, vrand sa ma ajute insa doar din obligatie, pretinzand ca e fericit. Uram asta ! Chiar, chiar nu voiam sa il fac trist. Ceva aparea in inima mea atunci cand el era suparat . Poate...era ...un sentiment de prietenie, unul pe care nu il puteam descrie.
-Am ajuns Sakura.
Lee m-a salva, fiind ratacita prin ganduri . Nici nu stiam care era drumul spre prietenii mei pentru ca nu fusesem atenta.Ehh..ce mai conta.
Neji era in fata mea, cu spatele , vorbind cu TenTen. Aceasta ma observa repede si sari in bratele mele.
-Sakura ! Ce ma bucur sa te vad !
-Si eu .
Fusese o imbratisare de care aveam nevoie dupa atata timp.
-Buna ...Neji...
Ma blocasem. Privirea lui incruntata spre mine ma facu sa nu mai inteleg nimic. De ce era suparat ? In acele momente simteam pamantul ca o mantie neagra...totul era negru pentru mine...copaci ,cer...totul. Doar el era alb , privirea lui observandu-se.Ma masura din cap pana in picioare, asta facandu-ma sa imi duc mainile din istinct in fata corpului.
-Neji...ce sa intam..
-Ce cauta bluza lui Uchiha pe tine ?o spuse cu amaraciune, nervos.
Gelozie,asta puteam vedea. Cum statea in fata mea, strangandu-si pumnul, demonstra totul.
-Bluza...lui Sasuke...am imbracat-o pentru ca....adica...eu…umm…
Se apropia de mine, ii auzeam pasii parca dansandu-mi prin creier, era tot ce auzeam.
-Neji.....eto...bluza e pe mine pentru ca Naruto m-a udat cu apa si Sasuke...Sasuke s-a oferit sa imi dea bluza lui ca sa nu racesc de aceea se afl...
-Ce ? Ten Ten nu s-a putut abtine sa nu intrebe.
Lee si prietena mea se uitau uimiti la mine.Aveau si de ce.Tocmai Sasuke sa faca asta, acum imi dadusem si eu seama.
-Atunci spune-mi...de ce nu ai refuzat !? satenul tipa la mine, luandu-ma de umeri destul de violent, facandu-ma sa imi inchid ochii pentru doua secunde.
-Am facut-o.
-Atunci de ce se afla pe tine daca tu ai refuzat ?
-…De ce ma intrebi chestii stupide ? Crezi ca imi pasa ce port ?
M-am rastit la el. Deja si-o luase in cap. Cine era el sa ma interogheze asa ? Cumva iubitul meu ?
-Stupide spui…crezi ca ceea ce zic e stupid ? Pentru mine e foarte important !
-Pentru mine nu este pentru ca nu imi pasa !
Cred ca aici ii inchisesem gura.Nu intelegeam de ce se uita asa atent la ochii mei , ce voia sa vada prin ei oare…
-Atunci…Sakura… spune, de ce ai plans ?
Isi daduse seama. Ochii mei erau putin uzi de atunci si asta s-a observat.I-am spus ca nu e adevarat dar nu m-a crezut. Pana la urma se lasa batut si se departa de mine.
-Eu plec. Am terminat ce aveam de facut pentru azi .
-NEJI !!
L-am strigat dar nu imi raspunsese deloc ca si cum nu auzise. Ma ignora. De ce….chiar asa de mult ma iubea…era atat de neros, frustrat,…intr-un cuvant gelos. Gelos pe Sasuke.
-Sakura…
TenTen incerca sa imi zica ceva…sa ma scoata din acea stare.
-Sakura ce sa intamplat ?
-Nimic…nu mai conteaza…ma bucur ca te-am vazut TenTen, si pe tine Lee insa acum trebuie sa ma intorc la echipa mea, nici nu stii ce prostii mai poate face Naruto.
Degeaba zambeam fals, nu avea rost. TenTen avea ceva in minte dupa tot ce se intamplase.
Mi-am salutat prietenii, intorcandu-ma la echipa. Mergeam incet, ca cei doi sa nu ma auda. Degeaba insa, Naruto aparu in fata mea.
-Sakura, unde ai fost pentru Dumnezeu, te-am cautat peste tot.
-Imi pare rau. Am fost pana la echipa lui Neji.
-Infine, nu mai conteaza, am nevoie de ajutorul tau.
Voia sa il ajut la ceva ? Oare…ce. Imi venea sa ii mai trag un pumn in cap cand am auzit ca vrea sa il ajut sa desfaca o conserva. Mi-a zis ca Sasuke nu a vrut. L-am ajutat si dupa aceea mi-am vazut de treaba mea. Observasem ca am terminat tot ce trebuia facut asa ca i-am chemat pe baieti ca sa deschid lista. Nu il priveam in ochi, nu voiam sa ii intalnesc privirea. Ceea ce facu era prea ciudat.
-Sasuke..kun….uite.
M-am dezbracat si i-am dat tricoul inapoi. Ramasesem intr-un maieut destul de transparent la inceput, pe care il purtam pe sub kimono. Naruto se rusina cand ma vazut, atat de tare incat ramasese cu gura deschisa. Ciudat era ca si Sasuke…parca…pe su cearcanele sale negre…erau doua urme e roseala…
M-am dus o fuga pana acasa ca sa imi iau un alt kimono dar m-am intors repede pana nu facea Naruto ceva prostesc.
Am deschis lista. Mai erau multe de facut. Urma sa mergem la biblioteca si sa facem curatenie, sa o ajutam pe doamna bibliotecara sa aranjeze cartile frumos pe raft. Cred ca asta imi placea.
-Bine. Naruto kun….Sasuke...haideti sa mergem.
In timp ce ne indreptam spre biblioteca, eu una nu vorbeam. Doar Naruto spunea diferite chestii si radea singur iar atunci cand se mai uita la mine mai scoteam si eu cate un cuvant, zicandu-i ca are dreptate. Mda…cum sa nu..dreptate… Sasuke tacea ca de obicei si parea nepasator. Doar pentru o secunda m-am uitat la chipul sau cu coada ochiului si accidental privirile noastre se intalnira… doar pentru o clipa. M-am uitat in alta parte, nepasatoare si m-am apropiat mai mult de Naruto ca sa ii ascult glumele. Nu imi mai pasa de el, nu trebuia ca eu sa fiu jucaria lui de fiecare data, una pe care mereu o dadea la o parte si doar cateodata o mai gasea prin dulap, amintindu-si de ea si vrand sa se joace doar din plictiseala….asta nu era posibil .
Dupa multe rasete si glume ajunsesem la biblioteca. Parea asa pustie, fiindca era inchisa...Eu am intrat prima, salutand-o pe doamna bibliotecara. Ceva ma uimi intr-un fel, nu era aceasi pe care o stiam eu, era…cum se numea oare…parca..Mika…Mika-san, doica lui Sasuke. Aceasi privire angelica si blanda ca in acea zi. Zambetul de pe chipul sau stralucea in intunericul din camera.
-Buna ziua , doamna bibliotecara ! salut eu cu vesnicul respect.
-Buna ! Deci pana la urma ati venit. Hatake mi-a spus ca veti ajunge cat de curand. Ma bucur ca sunteti aici.
Intra si Naruto , salutand politicos ca de obicei, la el nu prea lipsea respectul, insa nu si acelasi lucru pot spune despre Sasuke. Acel:”mda…la fel” pentru el atingea maximul de respect. Era intr-un fel cam ciudat, se comporta normal, de parca nici macar nu o mai intalnise pe doamna bibliotecara. Chiar atat de arogant putea fi ?
-Sasuke! Ce ma bucur sa te vad ,dragul meu .
Urmase o imbratisare din partea lui Mika-chan penru asa zisul dragul ei, una care ma facu sa ma simt in plus, dandu-ma cu trei pasi in spate si tragandu-l pe Naruto dupa mine. Bietul de el, chiar nu intelegea nimic.
Eram uimita, incapabila sa imi misc privirea altundeva decat la acel gest, nici macar un raspuns la imbratisare, un cuvant, ceva. Ochii sai patrunsi de onix se uitau pierduti intr-un anume punc .Nu intelegeam de ce.
Defapt…ce credeam eu…sau mai bine zis ce voiam ? Voiam sa il vad pe Sasuke luandu-si doica in brate, sa il vad cum ii zice ca si el se bucura ca o vede, ce voiam ? Acest lucru era imposbil, nu putea sa faca asta, nu el, cel cu sane rece.
Naruto mi-a pus mana pe umar zicandu-mi incet ca trebuie sa ne apucam de lucru. In sfarsit avea si el dreptate. Gata, nu trebuia sa mai fiu cu capu in nori si doar sa termin odata misiunea ! Eu si blondul ne apucasem, pot spune ca era mult praf, de parca nu se mai facuse curatenie de ani de zile.
“Bine , GATA ! “
*Gata..ce ?*
“Cum adica ce ?? Imi ajunge. De acum inainte daca Kakashi sensei mai indrazneste sa iti dea o lista lunga cu misiuni stupide, mai ales asemanatoare cu asta, stiu ce sa faci .”
Ohh nu, iar o facea pe desteapta…
“Deci, il pui pe el sa stearga prafu.”
Defapt daca ma gandeam mai bine…nu era rea ideea…
*Sa il vad cu o boneta in cap, cu niste manusi si avand intr-o mana o solutie pentru praf iar in cealalta ceva cu care sa sterga….nu-i rau deloc, daca e sa visez asta, sigur nu putea fi un cosmar ..ar fi chiar haios sa il vad intr-o astfel de postura*
Radeam degeaba, asa ceva nu se putea. Aveam destule pe cap iar eu ma amuzam aiurea printer niste rafturi aiurea. Nu era nimeni langa mine. Naruto era in sectiunea A-B iar eu in sectiunea D-E. Sasuke parca disparuse, nici nu il mai vazusem de atunci.Cartile erau vechi, foarte. Cazuse una, din neatentia mea, facand un zgomot destul de enervant prin toata sala. Ramasese deschisa…si…avea…pagini albe…nu imi venea sa cred. Am mai rasfoit cartea insa toate paginile erau goale,nu era nimic tiparit in ea, nici macar o atingere ,o urma de stilou, de creion, totul era imaculat. Acum imi amintisem ceva, cartea nu era pusa ca celelalte, era invers,intr-un loc mai separat decat celelalte, ca si cum cineva o pusese acolo. M-am dus la doamna bibliotecare, care scria ceva intr-un dosar.
-Mika-san …
-De unde imi stii numele ?
-Eto….mi la spus doica mea…doamna Hanko.
Nu mai spusese nimic. Ii aratasem cartea, asa zisa carte ciudata. Imi explicase ca acum trei zile a fost gasita pe o masa unde un baiat a studiat niste carti cu diferite desene.A spus ca era foarte tacut insa straniu, mai ales privirea lui. Probabil a fost uitata de catre el acolo.
Diferite….desene… nu suna bine deloc…ceva nu imi placea, si mai ales cine era acel baiat ?
Am incercat sa uit asta,luand cartea cu mine. Voiam sa aflu mai multe despre ea. Ceva nu imi placea si mai ales de ce erau paginile goale, asa ca am pus-o la mine in rucsac, desigur spunandu-i doamnei bibliotecare.
M-am intors inapoi la lucru, la sters praful ce imi intra in par si in haine. Bine ca ma schimbasem…umm…. ca apoi Sasuke zicea ca era vina mea…deoarece bluza lui era plin de praf…iar eu cu acele manusi si acel mic halat..daca se putea numi asa…ce era legat la mijlocul meu…tot ma murdaream…..chiar si cu chestia aia in cap…cum s-o numi ea…..totusi eram de nerecunoscut asa imbracata.
Insa totul mai bine decat sa port bluza lui Sasuke…sa port
…Ce cauta bluza lui Uchiha pe tine ?...
Neji…
… ...de ce nu ai refuzat !?... stupide spui…crezi ca ceea ce zic e stupid ?..pentru mine e foarte important !
Stupide…importante…
…de ce ai plans ?
Iubirea era de vina, doar ea. Nu o puteam intelege, fir-ar ea de iubire nenorocita…
Degeaba ma gandeam , si asa…poate el avea sa uite…speram asta.
Bine, cartile chiar erau stupide. Acum trebuia sa le iau de pe raft si sa le mut pe sectiunea M-N pentru ca cineva le puse la litera gresita. Trebuia sa tolerez asta asa ca am luat vreo 15 carti in brate si m-am intreptat cu ele unde trebuia.
Si acum blestem tipul sau mai bine zis cine a scapat un creion pe jos pentru ca ….atunci cand eram la sectunea M-N , era un aiurit de creion pe jos si alunecasem, iar cartile cazusera toate pe mine .
-Au..capul meu.
Facusem un zgomot infernal. Ca totul sa fie perfect aveam si o carte pe fata care ma facea sa nu mai vad nimic. Ma simteam ciudat, simteam cum cineva se apropia de mine, auzeam pasi.
-Doamna ? Va simtit bine ?
Doamna…
Oricine ar fi fost nu stia ca sunt eu, Sakura.
In cateva clipe ma aflam in bratele cuiva, cartea cazandu-mi de pe fata. Ma uitam in ochii persoanei , cunosteam acei ochi, chiar daca in sala era cam intuneric, perdelele fiind trase.
-N..Neji..kun…
-Sakura, ce cauti tu aici ?
Mai bine ce cauta el aici …
…Atunci spune-mi...de ce nu ai refuzat !?...
-Sakura, te simti bine ?Te-ai lovit cumva ?
-Sunt bine.
-Ma bucur. Cred ca te intrebi ce caut aici nu ? Sunt aici pentru ca eu nu am vrut sa…
…Eu plec. Am terminat ce aveam de facut pentru azi …
-…sa plec deoarece voiam sa citesc o carte placuta mult de mine . Stiam ca cineva va veni sa faca…
…stupide spui…crezi ca ceea ce zic e stupid ?..pentru mine e foarte important !
-..curatenie insa am rugat-o frumos pe doamna biliotecara sa raman. Nu credeam ca echipa ta va veni.
De ce…de ce ma gandeam la el , sau mai bine zis…la tonul sau ridicat atunci cand ma certase ? Ma simteam atat de vinovata. Aveam dreptate…totul fiind spus cu amaraciune, atata amaraciune, totul din vina mea.
Si inca ceva…de ce nu imi dadea drumul ? Inca ma aflam in bratele sale puternice…De ce evita subiectul ? Se comporta de parca nu fusese suparat insa nu asta i se vedea in ochi, erau…tristi.
Chiar nu voia sa imi dea drumu si parca simteam ca ma strange si mai tare in brate. Iar faptul ca vorbea foarte mult…era straniu.
-Trebuia sa curete cineva locul asta. E mult praf pe aici, bine ca ai manusi si halat, te protejeaza. Ciudat e ca nici macar nu mi-am dat seama ca esti tu cu imbracamintea asta. Si…
Isi schimbase privirea….se uita in jos…
-Si vad ca..te-ai schimbat , luandu-ti haine de acasa…si nu mai porti bluza lui Uchiha.
Pana la urma nu putea evita asta.
-Da..asa e.Neji..imi pare rau. Sper ca nu te-ai supara pe mine.Nu am crezut ca te vei supara din cauza unei bluze.
-Dar nu de asta m-am suparat !
Nu..de..asta…cum adica ?
-Am observat imediat ca ai plans insa nu am vrut sa ti-o zic. Ai plans, sigur din cauza lui. Eram nervos pe el, si inca mai sunt. Iar bluza…poate..si putin din cauza ei…
Deci..asta era tot ? Pentru ca am plans ? Pentru nenorocitul de plans de are nu puteam scapa niciodata…de aceea…chiar ii pasa de mine.
-Neji, imi poti da drumul acum.
-*blush* A..scuze…
Mi-am adunat cartile de jos si le-am pus unde trebuia. Acum eram linistita, intelesem totul si cel mai important era ca nu fusese suparat pe mine, doar ii pasa.
Incepeam sa tin foarte mult la el,nu la fel cum tinea el la mine insa chiar imi era un prieten bun.Se aseza inapoi pe scaun citind iar eu mi-am continuat treaba.Il observasem pe Sasuke, era la sectiunea D-E.
-Sasuke-kun, ce faci aici ?
-Nimic important, de parca ti-ar pasa tie.
-Ce e cu atitudinea asta ?
Ce se intamplase ? Se schimbase radical la voce decat ultima oara. Avea vocea rece si putin cam amuzata de situatie.
-Da…imi pasa.
-Nu mai mintii, te rog. Macar daca vrei sa o faci incearca ceva mai bun.
-De ce vorbesti asa ? Ce s-a intamplat ?
Am incercat sa il ating, apropiindu-ma de el. Inima mea innebunea deja.Aveam din nou acel curaj…si chiar imi lipsise. Imi prinsese mana violent si nu imi dadea drumu.
-Sasuke…doare…te rog…
Chiar durea. Ce se intamplase cu el ?
-Sasuke..te rog…
Simteam durerea prin tot corpul .De ce facea asta ?
Imi prinsese si cealalta mana impingandu-ma de un raf si tinandu-mi mainile deasupra capului cu o singura mana. Ce gandea in acel moment ? Se purta ciudat, foarte ciudat…
“ Sakura…ce vrea sa faca ? “
*De ce ma intrebi pe mine ? …..doare..doare atat de tare…*
-Sasuke…
-De ce el si nu eu….de ce Sakura…
…De ce el si nu eu….….ce insemna asta ? Sasuke…
sper sa fie buna de ceva
o sa va placa nu-i asa ?
glumesc:lol:
totusi..sper sa va placa ! 
_______________________________________
lazy lazy........I'm a little kitty cat.....in love..
|
|
....e su[er ficul tau ...ai spus numele urmatotului capitol da nu ai spus cand ai de gand sa postezi
dar am scuze 
[sper ca sunt bune :lol: :temele, tezele ( unde am luat note....bune sa zic), si nu prea am avut inspiratie
ja ne 
