Poze loveinuyasha de la 1108 la 1147

ma bucur ca ti-a de 2: urmasul uchiha

cu aproape patru ore de plimbari singura prin sat, dupa

ma bucur ca ti-a placut...catusi de putin.. Capitolul 2: Urmasul Uchiha Cu aproape patru ore de plimbari singura prin sat, dupa ce isi intalni noii ei colegi, Sakura intra grabita in casa, inchizand usa cu un zgomot puternic, nu-i placu deloc reactia lui Sasuke.Oare chiar facuse o greseala ca intrase in echipa? Nici macar nu reusise sa-i cunoasca mai bine, acum o urma de regret i se puse pe inima. "O impresie rea Sakura, nu trebuia sa pleci asa" ii spuse vocea interioara. Camera era pustie ,nici o lumina ,nici un sunet. -Oare unde sunt toti? sopti ea, parca de frica sa nu o auda nimeni. Merse incet pana in sufragerie si observa pe masa o foaie, era ceva scris, dar nu deslusea ce. Se apropie mai mult si recunoscu scrisul alungit si filiform de pe pergament. Era al mamei ei, si era evident ca se grabea. "Sakura, probabil cand vei veni nu vom fi acasa.Fara griji, suntem plecati in vizita la un prieten vechi al familiei,ne intoarcem cat de curand putem. P/s: Cho e cu noi" Usurata se indrepta in camera sa. Ridica scarile domol si intra mecanic in odaie, mintea ii era inchisa, nu se derula nici o imagine prin fata ochilor. Incaperea avea o nuanta de roz aprins uneori intersectanduse cu un albastru ca cerul la amurg. Isi schimbase hainele si se culca instantaneu pe pat privind cu ochii intredeschisi globul argintiu de pe cer.Adormise. Timp de cateva clipe atipise, apoi un vuiet o trezise, auzea cum cineva urca scarile in spirala. -Sakura, esti aici? ai venit? rasuna vocea lui Cho de partea cealalta a usii. -Da, Cho,... poti sa intri, ii raspunse Sakura. Sora mai mare a Sakurei, Cho, o fata cu parul lung si negru, cu ochii de un albastru intens, intra in camera spunand: -Hey...salut, deja dormeai? -Pai, nu chiar...zise Sakura. -Povestestemi tot... -Ce sa-si povestesc?o intrerupse Sakura, nu am nimic sa-ti spun... -Ok, dar cine sunt? intreba Cho. -Cine?... -Noii colegi, nu spuneai ca pleci sa faci cunostinta cu noua ta echipa?Deci, cine sunt? spune-mi totul. -Ei bine, senseiul este... -Nu-mi pasa, treci la subiect,zise Cho. -Sunt doi baieti,Naruto Uzumaki, cu parul blond si ochii albastri, din cate am inteles e un pic prea energic si spune ca va deveni hokaghe, eu una ma indoiesc. Si Sasuke Uchiha, cu parul neg... - Stai, ai spus Uchiha?intreba Cho,dar nu astepta raspunsul, stii cine este acest Uchiha? ezita o clipa vazand expresia nedumerita de pe chipul Sakurei si continua, singurul care a supravetuit din acest clan... - Ce sa intamplat cu clanul Uchiha? se mira Sakura.Cum adica "singurul care a supravetuit"? -Fratele lui mai mare a distrus intregul clan,spuse Cho.Sa te tii departe de acest baiat.Se intoarse si pleca fara sa mai spuna nici un cuvant. Sakura ramase parca pironita locului si se uita in gol spre usa care tocmai se inchise. Era aproape miezul noptii.Sakura statea singura in patul ei gandinduse la Sasuke si Naruto,daca nu aveau so accepte in echipa?, dar Naruto parea destul de entuziasmat.Nimeni nu-i spuse ce s-a intamplat cu al treilea membru al echipei. Daca murise..."Oare l-a ucis baiatul asta Sasuke?" rasuna vocea interioara.Se gandea la ce era mai rau. Ca sa-si alunge aceste ganduri lua o carte de pe raft parcurgea cu ochii textul gravat in pagini, fara sa retina nici un cuvant din ceea ce citea.Drept urmare, era imposibil sa se mai poata gandi la altceva. Se straduia sa se concentreze asupra textului si atunci ii aparea si mai clar in fata ochilor chipul sfidator al unui baiat omorand pe cineva.Era ridicol, dar totusi infricosator.Arunca cartea undeva pe jos, se ridica si privi spre geam. Acolo pe drumul pustiu de deslusia o siluieta parca asteptand, iar cand razele lunii ii luminara fata i se paru pentru o clipa ca era Sasuke. Il urmarea atent pe cel care statea in umbra, fara sa clipasca. Tanarul astepta si Sakura la fel.Apoi alta siluieta se apropie si ii dadu ceva in mana celui care parea sa fie Sasuke.O strafulgerare avu loc in mintea Sakurei, era chiar el, era Sasuke! Fara sa mai gandeasca Sakura se strecura prin geam afara din casa, dar cand ajunse pe strada nu era nimeni. Nu voia sa se intoarca si se indrepta intr-o directie. Mergea repede sperand ca va da de Sasuke intr-un sfarsit.La un colt dadu peste cineva cunoscut... -Mmm...Naruto?ce cauti aici?zise Sakura. -Aici e casa mea,pai...aceiasi intrebare Sakura?spuse Naruto inrosinduse putin. -Faceam si eu o plimbare in noapte... -Nu vrei sa te insotesc?o intrerupse Naruto. Nu se asteptase la asa ceva dar totusi accepta.Mersera in tacere mai mult de cinci minute cand Naruto rupse tacerea: -Draguta pijama Sakura.. -Aaa, voiam sa ma culc si am hotarit sa fac o plibare mai intai...spuse Sakura rapid, dar gandinduse la Sasuke. Apoi tacerea se lasa iar peste ei. Treceau pe langa un grup de baieti care se uitau lung la Sakura si fluierau la ea spunand: -Hey, papusico, ce faci?Nu vrei sa bem ceva impreuna? -Da-i papucii blondului si hai cu noi!striga cel mai beat dintre ei. Naruto zvancnea de manie,dar Sakura ii daduse un cot in coaste si acesta se potoli. -E frumoasa noaptea nu-i asa?zise Sakura,luna, stelele, e asa liniste. -Ai dreptate, Sakura, chiar e frumos!spuse o voce rece. Sakura tresari, nu vorbi Naruto. Uitanduse atent la un copac din apropiere il zari pe Sasuke, cu acelasi chip indiferent. -Ati iesit la intalnire?zise acesta. pai acesta nu e tot capitolul voi scrie continuarea...foarte curand